Cand mergi in club la 30 de ani

Voiam să scriu asta mai demult, dar nu ştiu cum s-a întâmplat şi nu am mai scris. Întâmplarea este de vreo 2 luni şi povestea pe scurt e cam aşa. A fost ziua colegului meu şi ne-a scos la bere, elegant, la restaurant, am mâncat, ne-am îmbătat original şi parcă nu "ne trăgea aţa" acasă. Băutura cerea zbânţuială şi am decis să mergem într-un club studenţesc. Proastă alegere. Să extragem concluziile:

1. Când intri în club şi ai peste 3j de ani, îţi dai seama că tu ai devenit acea persoană de căcat pe care o urai când aveai 20 de ani şi o vedeai că mişună pe acolo.



2. La 20 de ani nu reuşeai să găseşti o masă, la 30 de ani chelnerii îţi caută ei ţie o masă, probabil sub auspiciul unui bacşiş mai gras care vine odată cu vârsta. (mare greşeală din partea lor)

3. Puştoaicele se uită bizar la tine şi nu ştii dacă le atrage vârsta sau sunt doar scârbite. Desigur, alcoolul din cap îţi spune că tu eşti cel mai frumos bărbat de acolo şi că dansul tău este incredibil. De fapt nu-i aşa. Eşti la o votcă depărtare de o acuzaţie de pedofilie.

4. Revenind la dans, realizezi ca schemele de genul MC Hammer nu mai sunt în vogă şi mişcările tale epileptice atrag zâmbete jenate de penibilul situaţiei. Trebuie să te retragi la masă şi să-ţi bei tequila liniştit. Partea proastă e că un nou shot de tequila te face să uiţi concluzia de mai sus şi ciclul se repetă.

5. DJ-ul are în repertoriu nişte sunete ciudate, zgâriate, ce sună ca un accident feroviar - cred că-i spune dubstep- şi copii sunt în transă când îl aud. Nimic melodios nu se mai cântă acum în cluburi, nimic armonios. Doar o adunătură de sunete sintetice, puse pe un track random, ce rupe capul la copii. Muzica m-a dezgustat cumplit. Credeam că house-ul ăsta e scârbos, dar dubstepul e maneaua house-ului. Toate îmi păreau că sună la fel.

6. Indiferent de variaţiile de gen muzical - parcă la un moment dat am auzit şi nişte manele - băieţii dansează exact în acelaşi fel, cu un braţ ridicat la nivelul capului pe care îl zdruncină incoerent. Nici o variaţiune în mişcări, nici o adaptare la noul gen ce tocmai sună din boxe. Uniformă.

7. Copii nu se mai bucură de căcatul ăsta acum. Pentru noi ieşirea în club era maximul socializării inter-adolescentine (vorbesc de anii '98-'2002). Ne distram, râdeam, ne îmbătam, etc. Acum îi vedeam în dansând în jurul unei mese, foarte încordaţi, total absenţi, total distanţi, evitând contactul vizual unul cu altul. Dansul nu mai este un motiv de bucurie, este un act conformal, care se execută oarecum milităros, scorţos şi cu cea mai serioasă mină. Dansul este într-un fel pozarea pentru ceilalţi şi toţi (mai ales femeile) încearcă să păstreze o postură, încearcă să fie cât mai concentrate pe anumite mişcări sexy. Nu se pune accentul pe felul în care te bucuri tu de acel act, ci pe felul în care te percep ceilalţi dansând. Este oarecum trist. Nu mai există nimic dezinvolt în dans, nimic nonşalant şi natural. Excepţie o fac copii care sunt prea beţi să le mai pese de acest lucru şi încing cele mai haioase hore pe ritmuri de dubstep.

8. La baie copii bagă legale şi vorbesc despre ele ca şi cum asta ar fi o mare şmecherie. Sunt zgomotoşi, lăudăroşi şi fac din asta o bravadă. Mi-e milă de ei, dar mă abţin să încep o discuţie despre substanţe. Vor afla probabil mai târziu cât de nociv este căcatul ăla şi ce otravă le dă statul român, sub auspiciile legalităţii. (NU sunt împotriva drogurilor, dar sunt împotriva drogurilor proaste, otrăvitoare)

Concluzie: Cluburile după o anumită vârstă sunt cam penibile. Şi tu le găseşti penibile şi te asigur că şi clientela lor te vede pe tine penibil. O alternativă ar fi PUB-urile. De 3 ani mă duc în pub-uri odată la două luni. Muzică bună, veche, melodioasă, care nu sună ca doi roboţi care şi-o trag. Uneori sunt trupe live, nu foarte cunoscute, dar care rup norma. Bere rece servită nepretenţios, mese de lemn masiv, nefinisate, atmosferă plăcută, familială şi în care toată lumea respectă pe toată lumea si distracţie old-school aşa cum ne place nouă, "hodorogilor" .

Despre ţigani, indiferent de rasă

Nu am mai scris demult pe aici, dar nici timp nu am mai avut. Blogul ăsta a arătat ca dracu, lucrez cu colegii care mă ajută la aspect, deocamdată am pus o temă standard, de blogger, pană definitivăm cu aspectul.

Nu am vrut să scriu despre țigani, sincer, nu sunt xenofob sau șovin, pur și simplu nu mă interesează rasa asta cu atât mai puțin când le moare un lider. Totul a început când un prieten m-a întrebat dacă știu dacă a murit Cioabă ? A mai spus el ceva acolo, dar m-am oprit din ascultat la „Cioabă”. Cum să fii rege și să te cheme Cioabă? În fine, să trecem peste asta, nu ne alegem numele.

Eram la modul încă molfăiam în minte faza cu Cioabă„Cine pula mea e Cioabă?” și prietenul meu, om educat, cultivat, tot o ținea cu acest „Cioabă” și cum el ar fi persoană publică și ce ignorant sunt eu că nu am auzit de el.

Eu nu mă uit la TV, recunosc. Informația de care am nevoie mi-o procur on-line. Televizorul meu, atunci când îl deschid stă pe HBO sau pe SuperOne. Evident că pe aceste două posturi nu se vorbește de Cioabă. Să analizăm puțin situația, deoarece m-am documentat de caz. Era și greu să nu mă documentez cât timp toți scatofilii de la noi numai despre asta transmiteau. Și credeți-mă că e greu să scriu despre asta fără să par xenofob, rasist sau șovin, dar unele lucruri trebuiesc spuse.


1. A murit un țigan. Indiferent de natura lui, e doar un țigan mort. Un om care nu știu câți ani are în cartea de muncă, dar deține averi colosale. Din câte am înțeles, nu avea asigurare medicală, dar ăsta e un alt aspect. Posturile românești ar terbui să transmită moartea valorilor române, nu țigănești. Moartea unui țigan trebuia să fie acoperită de un post țigănesc. Aaaa, am uitat, ăștia încă stau în corturi și sunt la nivelul în care rezolvă un conflict cu argumentul suprem: scuipatul sau cuțitul.



2. Persoanele care și-au câștigat dreptul la transmisia morții în prime-time, din punctul meu de vedere sunt persoane, care au lăsat ceva în urma lor. Ceva cât de mic, chiar și o carte, o sculptură, un tablou bun, orice. Ăsta ce a lăsat fraților în urmă? Habar nu am. Nu cunoșteam personajul, dar am căutat pe Gogu să văd dacă a realizat vreo revoluție în țigănie, dar nu am găsit nimic. Sunt la fel de involuați și sub domnia lui, cum erau când au plecat din Calcutta. 

Doar ca o paranteză, am văzut că s-a mediatizat și moartea mamei Monicăi Gabor. Nu am nimic cu biata femeie (mama), dar Monica Gabor este o nulitate care mă înspăimântă cu prostia ei. Efectiv, mi-e teamă când deschide gura să nu se ia prostia și la mine. Dacă ea este o femeie atât de ștearsă și fără nici o valență în nici un domeniu, de ce s-a mediatizat moartea lu' mă-sa ?!? Cine este mă-sa de noi trebuim să știm că a murit? Ce a lăsat în urmă mai mult de două curve care se cred doamne? Dacă moare tata, se transmite la TV?

3. Una din definițiile „a se țigăni” este : A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva. Așa s-au comportat toate posturile TV. Toți scatofilii ăștia au insistat în mod dizgrațios cu moartea unui țigan. Moartea vinde, știm asta, dar să te bați așa jenant pe moartea unei persoane  fără absolut nici o relevanță pentru poporul român, e cel puțin rușinos. Televiziuni de români, conduse de români, se îmbulzeau cu microfoanele prntre fuste și pălării bizare. În studioul RomTV era o țigancă cu fustoaice și își dădea cu părerea pe acolo. Nu ștam statutl domniei sale, dar să ajungi să bagi așa persoane cel puțin dubioase, cu portul lor specific si prostul gust caracteristic, este de un penibil fără margini. Peisajul arăta grotesc dar și ilar în același timp. Era amuzant de privit cu țiganca nu înțelegea jumătate din cuvintele care se fluturau pe acolo. Televiziunile nu m-au dezamăgit nici de data asta. Exact când am crezut că nu pot cădea mai jos, mi-au demonstrat asta. S-au țigănit mai ceva ca țiganii colorați. „Ca la ușa cortului” nu este o comparație utilizabilă în cercurile țigănești, ci se potrivește și jurnaliștilor școliți pe afară, cu 2-3 facultăți făcute pe aici sau cu mastere. De ce dracu mai faci facultați dacă tu te cobori la mintea țiganilor ?!?

4. Boul de Băsescu a trimis nu știu ce doctor să trateze țiganul când încă mai sufla, în Turcia. Am înțeles că neoficial, Cioabă i-ar fi adus lui Băsescu niște voturi. Nu zice nimeni să nu întorci serviciul off-the-record, dar să faci căcatul ăsta oficial, admiți ca președinte al țării că suntem o țară de țigani. Suntem toți niște borâți infractori, care nu plătesc impozite și președinția ne susține. Și așa lumea nu mai deosebește rrom de român. Imaginați-vă țările fără diacritice în limbaj cum citesc cele două cuvinte. O super greșeală diplomatică și care strică și mai tare - dacă mai era nevoie - imaginea României pe plan extern.

5. Publicul care digeră astfel de chestii, eu am o denumire generică pentru el. „Publicul Românii au talent”. Pentru ăștia se dau peste cap televiziunile, să fie cât mai scabroase, cât mai grotești, cât mai morbide. Omul care se uită la Românii au Talent, din păcate sunt majoritari în România. Mă refer și la ăia care belesc ochii la sticlă, dar în cazul ăsta mă refer la ăia care se duc personal în sala de spectacol. Să nu generalizăm, dar 90% din oamenii ăștia nu se duc acolo să vadă o chestie inedită, să vadă ceva fascinant, pe care nu-l pot vedea în alt loc. După cum spuneam 90% se duc acolo doar să vadă bolnavi mintali, persoane dubioase care se fac de căcat, merg să vadă machiajul curgând de pe fața Andrei sau șlițul deschis al lui Mihai Petre, asta confirmându-le viața anostă: „Și ăștia sunt oameni frate, dă-i în pula mea”. Publicul Românii au talent sunt ăia care fac rating la OTV, ăia care dau SMS de 1 Euro să bage Taraf melodia care le place, chiar dacă dupa 5 secunde, dă altul SMS; sunt ăia care votează asistenta lui Capatos și ăia care se uită fără să respire la țigani morți. Televiziunile știu asta, dar nu vor să educe pe nimeni. Dimpotrivă, coboară ștacheta din ce în ce mai jos transmițând știri despre toate nulitățile.


Și odată pentru totdeauna, nu există cuvântul rrom. Nu există nici ca rasă nici ca și cuvânt. Ei între ei se strigă țigani, noi de ce să le spunem rromi? Dacă eu sunt român, de ce să vreau să mă strige de mâine hawayan, pentru că brusc mi se pare jignitor cuvântul român.?!? Nu este nimic peiorativ în cuvântul țigan. Absolut nimic, este felul în care își denumesc ei etnia. Recomand citirea articolului următor de către oricare român. Explică exact etimologia cuvântului originea rasei, precum și nedreptatea care i se face poporului român, prin invenția rrom.

Despre Becali sau cum banii schimbă tot

Banii schimbă tot în România, chiar tot. Peste tot în lume banii vorbesc, dar sclaveți ca în Romania, așa de smeriți în fața lovelelor, mai rar.

Din când în când, mai ajung să deschid televizorul și deși cred media în stare de orice, nu mă așteptam sa-i sugă pula atât de vădit lui Becali. Incredibil cât de manipulatori și lingăi sunt. Oameni fără coloană vertebrală care ar vinde-o și pe mă-sa pentru o mână de galbeni.

Sincer să fiu, nu știu de ce a fost închis Becali și nici nu mă interesează în mod expres personajul. Din câte văd eu, mult mai vinovați ca el sunt oamenii statului care au avut puterea de a acționa păgubos în numele statului, ca Babiuc, dar ăsta nu numai că a luat pedeapsă mai mică, dar nimeni nu pomenește de el. Și ăsta e cancer civil, poate mai periculos ca Becali, dacă se poate așa ceva.

Din punctul meu de vedere, personajul mediatic Becali, reprezintă exact ce este mai rău în națiunea asta. Incult, prost-crescut, fals creștin dar oarecum habotnic, mitocan, arogant, jignitor, disprețuitor față de minorități sexuale sau etnice, parvenit cu pretenții de domn și în ciuda la toate astea e prezent încontinuu pe TV.

După niște studii, Gigi Becali este cel mai mediatizat personaj din România. Vă dați seama cât spune asta despre noi?!? Totul pentru că are bani mulți. Singura lui „calitate”. Câteodată mă fascinează banii, dar nu la modul în care e fascinată 99% din populație de ei. Mă fascinează puterea lor de a schimba lucruri și chiar de a schimba oameni. Când intră bani în joc, omul se schimbă, coloane vertebrale se strâmbă, principii se îndoaie, oameni duri se transformă în moluște slinoase. Și totul instant, într-o clipită. Oricine are prețul lui. Cum să nu fie fascinant lucrul ăsta?!?

Nu mă miră ghiorlanii manipulabili care îi plâng de milă. Oameni obișnuiți care au mers la el cu plugușorul și s-au întors acasă cu 500 de Euro. Mă miră în schimb oamenii din presă care îi plâng de milă. Oameni intelectuali, scriitori, cultivați în școli înalte, provenind probabil din familii bune, exact ce disprețuiește Becali mai mult, s-au găsit să-i țină apărarea unui machidon parvenit, totul la scară națională.

„Repetă o minciună îndeajuns de mult și ea va deveni adevăr” spunea Hitler. Căcatul ăsta se întâmplă acum pe TV. Să trecem în revistă câteva din minciunile spuse de Becali sau de presă pentru a motiva o oarecare clemență pentru infracțiunile sale.

1. Este compătimit pentru pedeapsa primită. Legal, el are o infracțiune dovedită de două instanțe. De ce să-l compătimim? Că a luat bani de la stat? Statul suntem noi toți. Toți banii noștrii se duc la stat, orice impozit, orice TVA îl plătim, el merge la stat. Becali a furat indirect de la noi, de la fiecare. Și nu vorbim de 1000 de lei sau 10.000, vorbim de zeci de milioane de euro. Noi toți suntem păgubiți, dar nimeni nu spunea asta la TV. „Vai doamne Becali suferă în arest”. Trebuia să nu încalce legea ca să nu sufere. Ca să nu vorbesc că are un regim de detenție de lux.

2. Este om darnic și care a ajutat multă lume. Se poate, nu zic nu, dar se pierde imaginea din ansamblu. Și înadins scatofilii din presă fac asta. Becalii a păgubit țara asta de multe milioane de euro și procentual a dat înapoi 2-3%. E normal să fii generos cu banii altora. E ca și cum eu l-aș jefui pe unul de 200 de lei și îi iau apoi o bere din banii lui. El mă va vedea ca un om generos și darnic, dar el nu știe că el și-a plătit berea și în plus mi-a plătit și mie două navete. Sofismul asta de 3 lei, e ca și cum violatorul mamei sau al nevestei ar trebui iertat, doar pentru că la urmă, a ținut-o tandru în brațe, sau i-a dat un sărut pe frunte, inconștientă fiind. Generozitatea, așa sordidă cum o practică Becali, nu se face cu camerele TV după tine și în nici un caz nu te absolvă de faptele penale pe care le faci.

3. Este unic susținător al familiei. Asta mi se pare că-i scoasă de imbecil însuși și proliferată de posturile TV unde plătește salarii. Cât de imbecil să fii să zici așa ceva? Câți infractori, întreținători de familie, nu se duc la pușcărie și vorbim de familii ce câștigă 7-800 de lei pe lună. Acolo e drama, nu în familia lui Becali. Vorbim de o familie multimilionară în euro. Grija zilei de mâine, cred că este ultimul lucru care e în capul lui Gigi, dar știe că asta prinde la popor. Popor pe care l-a jefuit în repetate rânduri.

4. Dar alții care fură? Mereu ne-a păsat de capra vecinului, chiar și când intrăm în căcat. Nu ne focusăm să ieșim din căcat, ci ne este ciudă că nu intră și alții alături de noi. Meteahnă românească care începe încă de pe băncile școlii primare, când te prinde profa copiind și îi dai în gât și pe ceilalți care copie. Aici intră și idioții ăia trepanați care compară faptele lui Becali cu ale lui Huidu. Găsiți pe FaceBook „Huidu a omorât 3 oameni a luat 4 ani cu suspendare, Becali [...] ia 3 ani cu executare". Sfinte căcat, compară două fapte diferite, în registre penale diferite și uită ce elementul ce le deosebește fundamental. PRE-ME-DI-TA-REA ! Becali nu a furat țara asta accidental, nu i „s-a întâmplat” să-i intre în cont niște milioane de euro. El tot ce a făcut, a făcut perfect conștient, știa ce șmen face, în cazul lui Huidu, a fost un accident. Alții care fură e treaba lor cu justiția, în cazul lui Becali este un infractor dovedit și condamnat. Judecata a fost pentru Becali George, nu pentru toți găinarii sau toți șmenarii.

Și multe altele pe care mi-e lene să le dezvolt ...


În orice țară, punctele de mai sus, nici nu ar intra în discuție, dar aici totul e altfel. În orice țară un infractor e privit exact cum e: o persoană de cea mai joasă speță, cancerul societății și decade la nivelul de paria. Chiar și la noi e valabil, dacă ești un infractor cu venituri medii, dar când ai banii mulți totul se schimbă. Cu bani îți cumperi indulgența mediei, îți cumperi militanți în presă care mai degrabă ar băga-o pe mă-sa în pușcărie ca să te scoată pe tine, îți cumperi grațiere prezidențială.



Îi privesc dezgustat cum comentează decizia unei instanțe din România, deși nimeni nu are dreptul ăsta, îi văd cum le sticlesc ochii la cameră așteptând să termine emisia și să verifice cardul la bancomat, îi văd cum vorbesc de creștinism și de iertare, știind că singurul lor Dumnezeu este banul.

Banul schimbă tot într-adevăr  Banul te face dintr-un pușcăriaș de cea mai joasă speță, un martir național, din curvă ordinară, asistentă TV și din ex-comunist, mogul TV și senator imaculat. Banul te transformă dintr-un trădător de neam, un om „prigonit de sistem” și DA, aici mă refer și la Năstase și la toată clica de țepari perfizi ce pozează în martiri sau victime.

Comentarii, comentarii

Doamna mea are câteva bloguri pe care le citește și mi-a atras atenția asupra unui comentariu halucinant de pe un asemenea blog. Am crezut că exagerează, dar ea era de fapt foarte potolită fața de demența comentariului.

Deci blogul este http://www.printesaurbana.ro (dăm și link că așa e frumos) și autoarea explica cât de frumos s-a distrat la Depeche Mode și cum a fost cea mai frumoasă zi din viața ei. Atunci cade bomba pe care o voi cita integral:


Printeso
Saraca de tine, habar n-ai sa apreciezi adevaratele valori. Naivo!
Cea mai frumoasa seara a ta a fost dupa ce ai primit botezul crestin.
Unde ti-e intelepciunea? Ai pierdut ratiunea valorilor?!!! Nu stii, ca experientele spirituale nu pot fi cumarate cu valori materiale?!
Reconsidera-ti viata, si nu mai fi atat de distrata, alergand si crezand in himere? Traieste cu picioarele pe pamant, nu in lumile fanteziste luciferiene.


Vouă vă vine să credeți că există asemenea oameni în viață ? Cum pula mea au reușit ăștia să ajungă la o vârstă, fără să-i calce mașina sau să-i nimerească vreun fulger?!? Aș vrea să comentez, dar sunt lipsit de comentarii. Chiar și sarcasmul e prea puțin pentru asemenea demență religioasă. Persoane spălate pe creier, care nu au înțeles nimic din ce spunea Iisus se apucă să le facă morală altora, PE INTERNET ! E prea mult chiar și pentru mine.

Tipuri de scatofili in România

Scatofili sunt peste tot pe mapamond, dar in Romania sunt o specie relativ recenta si voi descrie aparitia lor si pana in prezent.

1. Scatofilul demiurgic
E greu de crezut acum, dar scatofili nu au existat dintotdeauna pe teritoriul României. Sau chiar dacă erau, stăteau foarte ascunși și nu știa nimeni de ei. Atunci un vizionar, un om de geniu și-a dat seama ca se pot face bani din căcat. Pe la începutul anilor 2000 se întâmpla geneza scatofiliei în România, atunci când domnu' Dan Diaconescu și-a deschis televiziune și și-a dat seama de potențialul bălăcirii în căcat. Atunci lua naștere fenomenul pe care Capatos îl numea mai târziu "demiurgul scatofiliei în România. Un mentor și un om care mă înspiră" . Atunci lua naștere Dan Diaconescu, a.k.a. domnu' Dan. 

Domnul Dan, a adus prima dată căcatul pe TV şi lumea descoperise plăcerea bolnavă să-şi vadă semenii cum se fac de căcat. Oameni comuni din popor, beţivi notorii, mirese furate de la nunți, curve cu 4 clase, transexuali, handicapaţi psihic sau doar ex-puşcăriaşi (ca Ogică) şi-au găsit locul în ceea ce se numea generic "televiziunea poporului". Atunci am descoperit frumusețea poporului român.

Totuși chiar și între scatofili există limite ”morale”. Domnul Dan, precum demiurgul oricărei religii a impus niște limite nescrise. Deși puține lucruri i se păreau TABU, existau totuși niște lucruri pe care nu le-ar fi filmat, ÎN DIRECT. Nu putem spune același lucru și despre următoarea categorie.

2. Scatofilul convertit
Precum omul biblic, care a trebuit ras de un potop de rău ce era, așa sunt și cei din categoria de mai jos. (deși sunt după chipul și asemănarea lui Dan Diaconescu). Știți acele persoane care se convertesc la martorii lui Iehova sau la Baptism si sunt mai fervente, chiar decât pastorul comunității? Exact așa sunt persoanele de mai jos din care voi enumera exponenții cei mai de seamă. Mădălin Ionescu, Cătălin Măruță, Simona Gherge, Dan Capatos și Adrian Artene alții. 

Desigur, scatofilia apăruse în România, dar era oarecum un fenomen izolat, cât de cât auto-penalizat de un public restrictiv. Desigur, pofta de căcat, zace în adâncul genomului uman, pe toți ne excită căcatul de pe TV, dar în funcție de educație și de bun-simț încercăm s-o ascundem cât mai adânc. Aveai chef de căcat, dădeai la OTV o oră, și erai bine pentru o lună.

Toți cei de mai sus aveau emisiuni decente, unul era prezentator de știri într-un timp, altul avea o emisiune destul de serioasă de dezbatere, unul avea un matinal, în fine, emisiuni decente la care te poți uita și cu bunica și cu nepoțelul. Dar, noul curent îi atrăgea. Scatofilia și succesul ei la melteni, le făcea cu ochiul și le stârnea lăuntric pofte nebănuite. Au văzut potențialul și pur și simplu s-au dus către partea întunecată, de parcă îi chema Darth Vader.

Inițial timizi, înercau marea cu degetul cu un Gigi Becali prin telefon, apoi cu el LIVE în studio, apoi un divorț live de a lui Prigoană (eventual cu o împăcare la pachet), apoi cu Vadim Tudor zbierând şi înjurând că este creştin și când citeau cifrele de rating vedeau plăcerea românului pentru căcat și coborau ștacheta din ce în ce mai jos. Deja erau comparabili cu demiurgul, dar spre deosebire de acesta, pentru ei nu erau limite sau scrupule. Erau îmbătați de drogul căcatului și îl foloseau în doze din ce în ce mai mari. Mințile lor furibunde căutau neliniștite un căcat din ce în ce mai bizar, mai anormal, pe care să-l prezinte cu nonșalanță ca un lucru normal.

Fac emisiuni cu ființe bolnave psihic, femei care sparg pepeni cu sânii, cu fata bolnavă a Andei Călugăreanu, cu femei cu sâni dezgoliți, cu Oana Zăvoranu, cu Ogică, ”Bahmu” și alte nulități pe care deși le vezi zilnic, habar nu ai cine sunt și ce știu să facă. Prin aceștia scatofilia s-a împrăștiat în toată presa main-stream din România. Nimic nu va mai fi la fel ...


3. Scatofilul prefăcut
România era infestată de scatofili și presa inundată de căcați cu ochi, care produceau un căcat chiar mai scârbos ca ei. Demiurgul Dan Diaconescu se uită neputincios la creațiile sale monstruoase și clatină din cap. Fenomenul depășise orice închipuire de-a sa, ba chiar nu putea ține pasul cu copiatorii săi, adepții săi, scatofilii convertiți. Dar fiți fără teamă, în România se face presă de calitate și dacă presa scatofilă poartă o denumire generică ca ”presă tabloid” sau ”monden”, curentul antagonic se va numi ”presă quality”. ”Excelent” răsuflă ușurați oamenii rămași măcar cu un lob din creier, vom avea și noi alternativă la scatofili. Dar aparențele înșeală...

Voi discuta doar de trustul PRO, dar exemplele sunt peste tot. Deși inițial ferventă și chiar decentă, presa ”quality” nu putea ține piept cu scatofilii. Căcatul era pre puternic. Dar acum ei s-au declarat ”quality” nu prea puteau să o dea la întors. Atunci unei minți inteligente din trustul PRO i-a venit o idee. Hai să de dăm quality, dar să hrănim publicul tot cu căcaturi. 

Eu sunt abonat la Gândul și la Sport.ro pe FaceBook și de vreo 3 ani încoace văd titluri din cele mai jenante pe FaceBook, chipurile ca să strângă clickuri pe sitele lor scatofile. Exemple:

NU O SĂ GHICEȘTI NICIODATĂ ce i s-a întâmplat. Fenomenul CARE i-a schimbat VIAȚA - dai click și găsești o femeie la care i s-a deplasat un implant de silicon, făcându-i sânii asimetrici.

O să RĂMÂI PROST când dai CLICK !!! - și vezi un tip ce face nu știu ce giumbușlucuri cu mingea.

AI SĂ RÂZI DE MORI!!! LUCRUL pe care nu-l credeai POSIBIL - și te trimite la cine știe ce animal în postură ciudată.

ULUITOR vezi detaliul ce i-a SCĂPAT EI! - și o vezi pe Ioana Tufaru cu ceară în urechi.

HALUCINANT ! Nu o SA-TI vină SĂ CREZI cu cine și-a refăcut VIAȚA - și o vezi pe Monica Columbeanu cu un chinez bizar.

Căcaturile astea de titluri te fac să dai click. Și partea nasoală e că nu le văd publicate de Can-Can sau de Libertatea. Când le citești îți dai seama că nu ai scăpat de scatofili, dar spre deosebire de cei care își asumă asta și consumă căcat cu responsabilitate, ăștia sunt mai perfizi și infinit mai  vicleni.

Spun că-ți vând treabă de calitate, dar atrag cititori cu titluri ”HALUCINANTE!!!” și la care ”N-O SĂ-ȚI VINĂ SĂ CREZI când dai CLICK”. Musai semnul exclamării sau al întrebării în titlu. Cei care au inventat jurnalismul se rostogolesc în mormânt.

Ce poate fi mai penibil de atât ? Și culmea este că ei se laudă cu ratingurile sau cu traficul făcut cu căcat. Aici mi se rupe filmul. E ca și cum un criminal s-ar lăuda cu numărul victimelor. Pentru că sunt niște criminali scatofilii ăștia; asasinează bunul-simț, cultura și valorile unui întreg popor. Rușine să vă fie !

Despre intermedierea mântuirii

Pentru că se apropie Paștele, vom vorbi astăzi despre mântuire. Mai exact mântuirea neamului românesc, ba chiar mai exact, Catedrala mântuirii neamului. Minunată construcție.

Am dat de articolul ăsta, din care voi cita:

[...] Nota de plata se va ridica, probabil, la 400 de milioane de lei. Bani din care s-ar putea construi 1.500 de scoli. Sau 300 de kilometri de autostrada. S-ar putea utila cu aparatura de top 40 de centre medicale de excelenta. S-ar finanta 8.000 de transplanturi. Sau 800 de mii de nasteri. [...]

Deci i s-au dat Preafericitului Daniel, CEO-ul Bisericii Ortodoxe Române, 400 de milioane de lei, dacă împărțim la 4 ne dă aproape 100 de milioane de Euro. Absolut minunat. S-au renunțat la 1500 de școli sau 300 km de autostradă sau 8000 de transplanturi sau oricare permutare între ele și pentru ce ?!? Pentru mântuire. Eu habar nu am ce-i aia mântuire. Adica l-am auzit fluturat cu așa ușurință, dar habar nu am ce înseamnă cuvântul în esența lui. Dar, pentru asta exista dicționare. Să vedem ce spune DEXONLINE: 



Deci în limbaj bisericesc, înseamnă absolvire de păcate, exonerare de pedeapsa divină. Fiind "Catedrala mântuirii neamului" - după cum o spune și numele - presupun că această contrucție megalomanică va izbăvi TOT neamul românesc de pedeapsa divină. Chiar și falși creștini ca Gigi Becali sau Ion Iliescu. 

Bă fraților, inițial eram frustrat că nu s-au construit școli, dar acum îmi dau seama că a meritat. Odată cu finalizarea ei sunt mântuit și eu împreună cu neamul. Neamului românesc i se deschid larg porțile raiului și judecătorul mai închide ochii la ce am făcut noi pe Pământ. Ăsta e prețul 400 de milioane de lei. Cine a spus că banii nu aduc fericire. O aduc chiar pe cea eternă. 

Dă-le-n pula mea de școli și de transplanturi, astea sunt chestii materiale, triviale, ingrate pentru Preafericit, el intermediază direct accesul în Rai prin această construcție. Un Arhitect Universal vede treaba asta și e gata să ne acorde accesul în trenul fericirii eterne, "de-a dreapta Tatălui". Cum ar fi, Daniel cel plin de fericire, a făcut blatul cu nașu încă de pe peron. Cine se uită la 100 milioane de Euro, cât timp suntem cu toții mântuiți ?!?



P.S. Nu, nu sunt ateu. Cred în divinitate și în design inteligent. Felul în care se mișca materia și cum evoluează viața, e prea complex, pentru a fi rezultatul haosului. Dar nu cred în religia organizată și în interpretarea omului, (de obicei cu un interes material în spate) a lui Dumnezeu/Buddha/Mohammed. Precum o furnică nu poate înțelege motorul Diesel sau internetul, așa cred că simțurile noastre și conceptele noastre în totalitatea lor, nu sunt adaptate pentru o percepere REALĂ a divinității, și a "tehnologiei" aflate în spatele creerii unui Univers. Doar pentru că unii nu concep așa ceva, preferă să spună că nu există. Nu știu dacă ați observat, e foarte la modă să spui că ești ateu. Toți imbecilii o fac. Totuși nu știu ce e mai periculos, să fii ateu -ce implică că-ți pui întrebări despre ce se întâmplă- sau să fii o oaie din aia care sărută moaște (a se citi "cadavre") pentru un trai mai bun, din inerție.

Desigur există persoane care cred că l-au găsit și înțeles pe Dumnezeu, dar de obicei este doar hipnoză în masă cum se întâmplă la unele biserici de pocăiți. Bisericile organizate, sau marea majoritate a manifestărilor religioase subvenționate de un guvern sau altul sunt glume mercantile ce promit "mântuire în viața de după moarte" dacă plătești o taxă de cult. Clericii în marea lor majoritate sunt oameni obișnuiți pentru care singurul lor scop este acumularea de averi lumești cu crucea în mână. Nimeni nu are habar de nimic, sunt tot felul de noțiuni amestecate și contradictorii și totuși lumea îi urmează orbește. Până acolo încât cred că dacă donează bani pentru catedrală, sufletul lor scapă de păcate. Ați auzit ceva mai trist de atât ?

Un puscarias, Adrian Nastase

Trebuie să precizez ceva înainte de a începe. Nu am culoare politică, pentru mine clasa politică NU se împarte în putere şi opoziţie, ci o mare clică totalitară, tripată doar pe siluirea unei ţări şi îmbogăţirea proprie şi a rubedeniilor. Chestia asta se întâmplă peste tot în lume, nu am inventat noi apa caldă, doar că în alte părţi se face şi pentru cetăţean ceva şi ce rămâne, intră în buzunarul lor. La noi e taman invers, ce rămâne de la politicieni, se scurge în vreun drum desfundat sau în spitale sau şcoli. Evident, lăcomia umană fiind infinită, rămâne foarte puţin. 


De fapt, dacă stau şi mă gândesc, o luptă adevărată între putere şi opoziţie, nu a fost de pe vremea legionarilor încoace, Dumnezeu să-l odihnească pe căpitanul Zelea Codreanu. Deci să mă lăsaţi cu "dosar politic" la ce urmează, pentru că (virgulă) corb la corb nu-şi scoate ochii, indiferent de culoarea politică. Un adevărat dosar politic, făcut pe bune, îl înfunda douăj de ani pe puţin.

A ieşit zilele astea Adrian Năstase din închisoare. Evident, declaraţii beligerante - chiar din partea surorii lui- blestemând ţara şi neamul românesc. O lichea trădătoare de neam ca Ion Iliescu declară:

E un om cu merite pe care nimeni nu le poate contesta şi cu calităţi deosebite. Nu-s mulţi politicieni în această ţară care să aibă pregătirea, orizontul, experienţa unui om ca Năstase. Vor judeca fiecare aşa cum trebuie"

Frumos spus nea' Nelu! Numai tu puteai scuipa atatea aberaţii, îmbrăcate în cel mai oribil şi imbecil limbaj de lemn. Bă, dacă nu-s mulţi politicieni în ţara asta ca Năstase, eu sincer mă bucur, că dacă un exemplar aproape ne-a falimentat la începutul anilor 2000, atunci mai mulţi, ne-ar aduce în Evul Mediu. Există două tipuri de politicieni: infractori nedovediţi (încă) şi infractori dovediţi şi condamnaţi. Asta ne mai lipsea, să fie în Parlament puşcăriaşi de drept comun ca Adrian Năstase. Nu era de ajuns Gigi Becali.